Domn-Doctore Isus, am îndrăznit la Tine
Căci am văzut că ușa deschisă-i pentru mine...
Problema mea e gravă - Nu știu ce să mai fac...
D-am auzit de Tine că ai la toate leac...

Mi-e trupul numai rană și inima mă doare –
Îți cer balsamul vieții și-o sfântă alinare...
Prin Tine îmi sunt toate, prin Tine-am fost făcut –
Și sufletul și duhul și fărmiciosul lut...

De-aceea vin la Tine cu ființa mea firavă –
Cu-a firii clătinare, cu inima bolnavă –
Tot mai în șoaptă bate... și mică-i e credința –
Tu, Cel ce îi știi taina, alină-i suferința...

O, suflă spre ea viață și fă-o iar să bată –
Să bată pentru Tine așa ca niciodată... !
Și fă-o iar să cânte... și fă-o iar să creadă...
Și-n Cel ce a creat-o din nou să se încreadă... !

Așează-i peste zbucium cerescul stetoscop
Și-ascultă-i Tu suspinul și-al luptelor galop...
Pe înțeles vorbește-i cu vocea Ta cea bună,
Cum nimeni nu-i în stare pe lume să îi spună...

Doar Tu poți înțelege... Doar Tu poți să-i răspunzi –
De-ai ține gura-nchisă, Ți-s ochii blânzi și uzi...
Iubirea Ta curată mi-e prețios alin –
Cum să mai stau departe... ? La Tine astăzi vin... !

Tu cald mă chemi pe nume, chiar dacă sunt sărac...
Și când mă-nconjur spaime și nu știu ce să fac...
Pe lumea asta toată ca Tine medici nu-s –
De-aceea vin la Tine, Domn-Doctore Isus... !

Amin.